De când mă știu n-am suportat zilele de naștere. Nu înțeleg de ce oamenii celebrează și se felicită între ei pentru faptul că au reușit să stea în viață încă un an. Nu înțeleg cadourile, cântecelele sau petrecerile, dar mai ales nu înțeleg de ce naiba oamenii se supără dacă le uiți ziua de naștere.
Frate, deci eu nu îmi suport nici ziua mea. În fiecare an când știu că sosește ziua nefastă, încerc să îmi ocup timpul cu ceva să uit, dar din păcate tot se găsesc toți fraierii să-mi amintească, prin urări penibile, că am mai îmbătrânit un an.
De ce te-ai supăra că ți-am uitat ziua de naștere? Sau că nu am știut-o niciodată? Pentru că nu îmi pasă, de aia nu ți-am zis la mulți ani, nu pentru că am uitat. Nu îmi pasă dacă mai trăiești un an sau nu, nu îmi pasă că ai cu un an mai mult. Degeaba de superi că am uitat să îți urez să-ți trăiască neamu și să-ți aduc un cadou jenant, din moment ce nu ai anunțat. E de câcat că oamenii se așteaptă ca ceilalți să țină minte. Oamenii se așteaptă ca eu, om prost, să rețin ziua de naștere a fiecărui om cu care am avut vreodată o conversație mai lungă de 5 minute. E imposibil. Nu poți să ții minte, nici dacă vrei.
Am văzut că unele pizduțe își notează în agendă când e ziua fiecărei Maricici da eu nu simt nevoia să îmi încarc programul cu zilele voastre de naștere. Așa că, următoarea dată, înainte să vă mai supărați că nu mi-am adus aminte în ce zi a anului v-au fătat mamele voastre, asigurați-vă că m-ați anunțat înainte.
Bulina Neserioasă
