Dentist

Știu că majorității oamenilor îi este frică să meargă la dentist. Motivele le știm : durere, agonie, chin, suferință. Eu m-am obișnuit cu chestia asta, având niște dinți tip divă, foarte sensibili și care necesită îngrijire specială. Deci mă duc la dentist foarte des și deși mă doare la fel de mult ca pe ceilalți oameni, nu mai simt nicio frică atunci când mă duc. În schimb simt greață. Greață de nesimțirea celor care lucrează acolo. Nu zic nimic despre munca lor, care este destul de bună, dar toți doctorii trebuie să știe să își facă treaba bine. Dar de ce mama naibii trebuie să aștept 2 ore dacă eu am programare?! M-ai programat la ora 16:00, vreau ca la cel târziu 16:15 să pot intra, nu să fiu nevoită să îmi eliberez toată ziua pentru că trebuie să mă duc la dentist. E cabinet particular, plătesc o droaie de bani, de ce atâta scârbă ? Și nu e că au cucoanele de acolo treabă multă cu pacienții, bietele de ele, ci din cauza discuțiilor interminabile și a pauzelor de cafea și mâncare luate după fiecare pacient. Nu zic să nu mănânci portocale, femeie, da mănâncă naibii după ce ai văzut ca nu se mai înghesuie pacienții ca în RATB la tine în cabinet. Nu mă lăsa să aștept 4 (patru) ore, cât am așteptat pe 1 decembrie (țin minte bine, pentru că la TV era o mizerie de emisiune cu România, te iubesc). Da, România, te iubesc. Maxim te iubesc. Da aș vrea să te iubesc de afară, dacă se poate. Mi s-a acrit. Mi s-a acrit de tot.